Stau si ma gandesc de multe ori de ce facem lucrurile pe care le facem chiar daca nu ne plac sau de ce stam in preajma unor oameni pe care nu-i agreem deloc?! Nu ar fi mai simplu sa spunem pur si simplu nu si sa ne vedem fiecare de ale noastre? Sa facem mereu lucruri numai din placere si sa ne intalnim numai cu oameni placuti noua. Cred ca ne-ar scapa de foarte multe necazuri, de multe dusmanii, de certuri si multe alte conflicte care stau la baza relatiilor intersociale.
Mie de exemplu nu-mi plac deloc oamenii care se autovictimizeaa si care se plang constant insa cand e vorba de ceva, sa atraga ei atentia, sunt cei mai “tari in vorbe”. Detest oamenii care se pun singuri in postura de victime si se plang, se cmpatimesc singuri si mai arunca si vorbe de genul: “am ajuns bataia de joc a … (nu stiu cui)” sau “tie nu-ti pasa deloc de durerea mea” si multe altele din aceste categorii.
Detest si oamenii care se plang intr-una de sistem, adica de tot ceea ce ne inconjoara insa in viata lor nu au facut ceva ca sa iasa din el. Genul de oameni care intr-una se plang de locul de munca si zic ca ar vrea sa aiba ceva mai bun insa nici macar nu fac un pas in aceasta privinta. Iar aici intra si oamenii care se plang de salarile mici insa care nici macar nu se gandesc sa caute ceva mai bun pentru ca atat de mult s-au obisnuit in acea plangere continua.
Nu-mi plac nici oamenii care sunt cicalitaori. Exista o serie de personaje in viata mea care ma bat continuu la cap cu aceeasi idee cand li se fixeaza una. De genul: “ai uitat sa platesti aia”. Eu, gratioasa zic: “multumesc ca mi-ai amintit”. Iar apoi mi se aminteste intr-una pe un ton extrem de obositor si de ridicat si mi se bate ca o toaca in cap, ca doar n-au ce face altceva. Aici includ si oamenii care se repeta numai de dragul de a se face auziti ca doar de ascultat nimeni nu-i asculta sau cei care duc lipsa de activitate cerebrala si trebuie sa scoata ceva pe gura ca sa nu taca.
Nu-mi plac oamenii care nu progreseaza. Toti se plang sa mediul inconjurator avanseaza pe zi ce trece si se arata uimiti peste masura de acest lucru insa “acei toti” nu fac nimic ca sa imbratiseze si ei noul, sa fie in pas cu lumea, ca sa nu se mai simta atat de frustrati de progresul acesta.
Nu-mi plac nici oamenii care mint sau cei care inseala, dar cu acestia nu ma prea intersectez, de regula imi tin aproape toti semenii care nu au obiceiuri prea “murdare”. Ar fi bine daca am reusi sa ii indepartam pe toti cei care nu ne convin, pentru a avea numai oameni buni in jurul nostru, sa invatam de la cei mai buni. Nu-mi plac nici oamenii care sunt extrem de mandri sau orgoliosi de propria lor persoana, care cred ca au facut totul in viata si dau ei sfaturi de “sus” ca si cand trebuie sa inveti ceva de la ei insa de fapt ei habar nu au cu ce se mananca viata pentru ca li s-a oferit totul pe tava.
Mie de exemplu nu-mi plac deloc oamenii care se autovictimizeaa si care se plang constant insa cand e vorba de ceva, sa atraga ei atentia, sunt cei mai “tari in vorbe”. Detest oamenii care se pun singuri in postura de victime si se plang, se cmpatimesc singuri si mai arunca si vorbe de genul: “am ajuns bataia de joc a … (nu stiu cui)” sau “tie nu-ti pasa deloc de durerea mea” si multe altele din aceste categorii.
Detest si oamenii care se plang intr-una de sistem, adica de tot ceea ce ne inconjoara insa in viata lor nu au facut ceva ca sa iasa din el. Genul de oameni care intr-una se plang de locul de munca si zic ca ar vrea sa aiba ceva mai bun insa nici macar nu fac un pas in aceasta privinta. Iar aici intra si oamenii care se plang de salarile mici insa care nici macar nu se gandesc sa caute ceva mai bun pentru ca atat de mult s-au obisnuit in acea plangere continua.
Nu-mi plac nici oamenii care sunt cicalitaori. Exista o serie de personaje in viata mea care ma bat continuu la cap cu aceeasi idee cand li se fixeaza una. De genul: “ai uitat sa platesti aia”. Eu, gratioasa zic: “multumesc ca mi-ai amintit”. Iar apoi mi se aminteste intr-una pe un ton extrem de obositor si de ridicat si mi se bate ca o toaca in cap, ca doar n-au ce face altceva. Aici includ si oamenii care se repeta numai de dragul de a se face auziti ca doar de ascultat nimeni nu-i asculta sau cei care duc lipsa de activitate cerebrala si trebuie sa scoata ceva pe gura ca sa nu taca.
Nu-mi plac oamenii care nu progreseaza. Toti se plang sa mediul inconjurator avanseaza pe zi ce trece si se arata uimiti peste masura de acest lucru insa “acei toti” nu fac nimic ca sa imbratiseze si ei noul, sa fie in pas cu lumea, ca sa nu se mai simta atat de frustrati de progresul acesta.
Nu-mi plac nici oamenii care mint sau cei care inseala, dar cu acestia nu ma prea intersectez, de regula imi tin aproape toti semenii care nu au obiceiuri prea “murdare”. Ar fi bine daca am reusi sa ii indepartam pe toti cei care nu ne convin, pentru a avea numai oameni buni in jurul nostru, sa invatam de la cei mai buni. Nu-mi plac nici oamenii care sunt extrem de mandri sau orgoliosi de propria lor persoana, care cred ca au facut totul in viata si dau ei sfaturi de “sus” ca si cand trebuie sa inveti ceva de la ei insa de fapt ei habar nu au cu ce se mananca viata pentru ca li s-a oferit totul pe tava.