1 Iunie, Ziua Copiilor

1 Iunie, Ziua Copiilor. Ce frumos! E singura zi, in care ma regasesc mai mult decat in alte dati, in fiica-mea. De ce? Fiindca retraiesc intens copilaria mea. Imi amintesc ca de 1 Iunie, cand eram la scoala, primeam inghetata. Si doamne ce ne mai bucuram. Sau mergeam in centru orasului, unde desenam cu creta pe asfalt. Imi placea asa de mult sa fac asta! Azi si daca ma roaga copila sa ii desenez ceva, greu fac asta. Nu-mi place, dar tot fac treaba asta pentru ea.
 
In trecut nu aveam decat foarte putine metode de distractie de 1 Iunie. Acum, se organizeaza tot felul de concursuri si jocuri pentru copiii. Desene pe fata, carnavaluri, concerte. Sunt o gramada de firme, care s-au deschis pentru copii. Mai nou au si ei Revelionul lor. In amintesc ca noi, de intai iunie, mergeam intr-un fel de parc de distractii. Am dus-o si noi pe fiica-mea cea mare, dar nu i-a placut deloc. Nici cu caruselul si nici cu masinutele. Uneori cred ca a crescut in jungla. In parcurile astea nu o atrage nimic.  In afara de hinta si topogan :))) Macar pot sta linistita, fiindca nu imi cere sa mergem sa se dea pe stiu eu ce minune. Imi placea ca de obicei de 1 Iunie, la televizor, puteam vedea si programe speciale pentru copii. Imi amintesc odata am vazut un film destinat adultilor, o telenovela de fapt, in care personajele principale erau copii. A fost tare funny. :))))
 
In concluzie, vreau sa specific faptul ca nu trebuie sa ne rusinam, daca vrem sa ne comportam uneori asemeni copiilor nostri. Ba din contra, e chiar indicat. Macar ne mai destindem si ne mai relaxam. Si chiar si ei, copii, se vor bucura sa vada ca te comporti ca si ei.