Cat minte o persoana in medie?

Unii oameni mint tot timpul – pentru asa-numitii mitomani, minciuna este o actiune implicita. Dar sunt si oameni care mint adesea fara sa isi dea seama. Acelasi lucru il arata si un studiu realizat de cercetatorul Robert Feldman, la Univesitatea din Massachusetts, care vine cu o serie de noutati si  demonstreaza cat de reflexiv este actul de minciuna pentru multi oameni. 

In cadrul studiului, care a fost publicat in „Jurnalul psihologiei de baza si aplicata”, Feldman si echipa sa de cercetatori,  au apelat la doi straini pentru a vorbi timp de 10 minute. Conversatiile au fost inregistrate, iar apoi fiecare subiect a fost rugat sa revada inregistrarea. Daca inainte de a le privi, acestia au spus ca informatiile au fost oneste si corecte, dupa vizionarea inregistrarii si-au dat seama cate minciuni au spus in doar 10 minute. Potrivit lui Feldman, 60 la suta dintre subiecti au mintit macar o data in timpul scurtei conversatii si in acest interval de timp, acestia au spus in medie 2,92 la suta  lucruri false. De aici, se naste si intrebarea: „de ce mintim?” S-a constatat pana la urma, ca spunem neadevaruri din diferite motive. Uneori mintim pentru a capata respect (spre exemplu, in ceea ce priveste locul de munca sau cand ne laudam caracterul), iar alte ori mintim pentru a opri consecintele unei greseli.  Insa, cel mai adesea mintim pentru a cruta sentimentele cuiva. Chiar daca inima spune altceva,  din motive necunoscute inca, mintim in fata partenerului. Ba, mai mult, o femeie si un barbat se pot minti reciproc pentru o mai buna prima impresie.

Nu dureaza mult nici pentru copii sa invete ca, la randul lor, isi pot manipula foarte bine parintii prin minciuna. Desi, poate fi deranjant sa auzim un copil spunand un neadevar, minciuna este de fapt o dovada a dezvoltarii sale cognitive.  Inca de mic, acesta poate invata destul de repede cum sa exceleze la acest capitol. Motivatia principala a unui copil de a minti, este pentru evita o pedeapsa, dar si pentru a impresiona alti copii la locul de joaca. In studiile in care copiii au fost observati in interactiuni sociale, un copil de 4 ani a mintit cel putin o data la 2 ore, in timp ce un copil de 6 ani a fost observat mintind la fiecare 90 de minute.

Care este ultimul lucru pe care l-ai facut pentru tine?

Da, eu chiar mi-am pus intrebarea asta. Oare cand am facut ultima data ceva pentru mine? Nici nu-mi mai aduc aminte. Sunt atat de prinsa in treburile zilnice, incat uit, de cele mai multe ori, sa-mi acord importanta si mie. Probabil, sunt foarte multi in situatia mea sau poate si mai grav de atat. Spre deosebire de mine, sunt oameni cu familii intregi de intretinut, cu rate la banci, cu boli si griji cu nemiluita. Oare cand au facut oamenii astia ultima data ceva pentru ei? Cand si-au oferit ultimul concediu doar pentru relaxare? Cand au avut un moment doar al lor, in care si-au pus gandurile in ordine? Nu stiu daca mai au timp sa se intample si placerile, cand noi abia mai avem timp sa respiram, d-apoi sa ne mai si acordam timp noua. Cred ca singurul moment cu tine, il petreci doar la toaleta, dar chiar si acolo, esti macinat de griji si probleme. Ei bine, cred ca a venit momentul sa punem stop macar pentru 5 minute. Sa ne asezam pe un pat si sa reflectam putin asupra vietii noastre. Este foarte important ca, din cand in cand, sa pastram un moment de intimitate cu noi insine. Macar pentru o ora din viata noastra sa ne luam familia de mana, sa iesim la un suc si sa discutam despre lucruri frumoase. Sau, daca nu, sa pregatim o masa in familie si sa o savuram cu toata inima. Ori, cand mergem la piata, sa ne acordam o floare, pentru ca meritam, fiindca suntem niste mame eroine.

Toate acestea si multe altele ar trebui sa le facem, daca nu zilnic, macar o data pe saptamana. Meritam sa ne luam liber de la ganduri macar pentru cateva clipe. Meritam un moment de ragaz mintal, pentru a nu ne imbolnavi de la atatea ganduri. Meritam putina intimitate cu noi insine pentru a ne ajuta sa ne cunoastem mai bine. Cu totii suntem niste eroi prin natura muncii noastre, asa ca meritam o medalie imaginara care sa sarbatoreasca toate astea.

Dependenta la interval

De cand e moda asta cu facebook-ul, nu cred ca mai exista om care sa detina un cont si sa nu se joace. Este plin site-ul de joculete care mai de care mai interactive si amuzante. Gasesti aici distractie pentru toata familia. Chiar si cainele, daca e destept, gaseste un joc in care sa fugareasca pisici.

La inceput era chiar bine. Aveai energie doar cat pentru cateva jocuri. Ifi faceai pofta dimineata la cafea, sau in pauza de lucru si apoi iti vedeai de treaba ta. Daca cumva nu aveai ce sa faci cu banii, mai aveai posibilitatea sa cumperi credite, dar nu stiu cati au recurs la acest lucru. Acum s-au desteptat si inventatorii astia. Iti ofera posibilitatea de a urmari pentru cateva secunde o reclama si mai apoi capeti un punct de enrgie. Asadar, in doar 30 de secunde, poti sa te joci in continuare. Inteleg ca reclamele astea aduci niste bani buni creatorilor de jocuri, dar, totodata, creeaza si dependeta. Parca nu-ti vine sa le mai lasi din mana. Cred ca asta e si scopul pana la urma. Sa te faca sa te joci cat mai mult si sa inviti cat mai multi prieteni sa se joace cu tine. Mai rau este insa pentru copii. Nu stiu cati mai vedem in ziua de astazi, cu cheia in gat pe afara, sa se catere in copaci sau sa se plimbe cu rolele ori bicileta. Majoritatea sunt fascinati acum de jocurile astea virtuala care le mananca timp si le strica si ochii. Nu multi au inceput sa acuze probleme de vedere de la prea mult stat la calculator. Si nu putem sa-i acuzam pe neaparat parinti pentru aparitia calculatorului si a internetului. Saracii nu prea au incotro, cand sunt plini de munca si treburi casnice.

In orice caz, ideea de dependenta infloreste tot mai mult. Cred ca ar ramane sa ne punem noi limite in ceea ce priveste joaca virtuala si sa ne oprim inainte sa devina “prea mult”.