Stadiul de diferentiere intr-un cuplu este momentul cand cei doi incep sa se „trezeasca” sau au obosit. Este momentul cand intai unul, apoi celalalt este dat jos de pe piedestal.
Fiecare apare acum mai real, mai adevarat, este vazut obiectiv si diferentele intre cei doi incep sa iasa la iveala.
De la dorinta de fuzionare, contopire, acum fiecare incepe sa se simta incomodat un pic, doreste mai mult spatiu pentru sine insusi si mai mult timp in folos personal. Acum fiecare incepe sa-si arate personalitatea, sa stabileasca reguli si granite. Ei vad cu mai mare claritate felul cum celalalt este cu adevarat, cum simte, cum reactioneaza, cum gandeste, sesizeaza diferentele subtile dintre ei, si nu mai accepta sa fie doua fiinte trase la indigo. Si aici, ca in fiecare stadiu, pericolele pandesc la fiecare colt: i) se poate ca partenerul/partenerii sa fie deziluzionati de sfarsitul “visului”simbiotic sau de concretetea celuilalt, ii) se poate ca unul sa aiba o viteza mai mare in procesul de diferentiere, in timp ce celalalt sa fie inca “somnoros” sau iii) se poate ca repede unul din ei sa puna pe masa aspiratii profesionale sau ambitii sociale.