Chiar daca, sa zicem, asculta muzica, bea cafea sau fumeaza, atentia cititorului este indreptata in principal, spre text. Urmarirea unei emisiuni la televizor nu presupune insa o asemenea concentrare, telespectatorul putand avea in acelasi timp si alte preocupari. Adesea, unii telespectatori urmaresc doar auditiv emisiunea de stiri; ei o vor privi numai daca se transmite ceva interesant. Pentru aceasta este necesar ca mai intai fiecare material sa capteze atentia spectatorului. Ziarele si revistele au un public mai restrans, mai uniform, oarecum specializat, in timp ce posturile de televiziune se adreseaza unui public foarte larg, cu un bagaj cultural eterogen, dispunand de capacitati de intelegere diferite.
Toate aceste caracteristici ale televiziunii cer ca materialele audio-vizuale difuzate sa fie cat mai accesibile, permitand telespectatorului sa inteleaga imediat, fara greutate, sensul mesajului. In presa pe de alta parte este mult mai dificil sa se transmita ceva avand ca finalitatea captarea atentiei totale a cititorului iar asta se intampla exact deoarece interesul este direct proportional cu timpul de care acesta dispune. Atunci cand citesti un ziar sau o revista, te dedici intru totul acestui aspect, neputand sa mai fii atent in alta parte, in cazul in care doresti sa pricepi exact ceea ce se intampla.