Pagini de jurnal 1

Caietelul acela de dictando cazuse din geanta unei femei, la urcare in autobuz. Isi scosese batista, fara sa-si dea seama ca agatase caietul, care alunecase in urma sa, pe trotuar. Nu stiu daca mai vazuse si altcineva, eu insa vazusem si fiind pe aproape, la citiva pasi, l-am ridicat si l-am bagat in buzunar cu o dezinvoltura ( care m-a mirat si pe mine !). Abia acasa, mai tirziu, l-am deschis si mi-am dat seama repede ca era vorba despre un jurnal. Caietul era subtire ( pesemne ca rupsese din el mai multe pagini ), dar cele ramase ( vreo zece !) erau scrise marunt si ingrijit, adresindu-se unui barbat ( probabil iubit!) „ iubirea vietii mele”, care nu mai era cu dinsa ( devreme ce-l facuse subiect de jurnal!). Inca de cind il cunoscuse, se temuse, zile si nopti, sa nu-l piarda ( se pare ca de cee ce se temuse, nu scapase!), iubindu-l ca pe nimeni altul, iar la momentul consemnarii acelor ginduri, pasionale, era cu altul ( care era „ de o mie de ori mai bun” decit dinsul), dar pe care nu-l iubea. Barbatul dupa care suspina ( probabil prima ei dragoste!) o bintuia, il dorea cu tot sufletul ( chiar daca il ura!), chiar si atunci cind era in bratele sotului ei. O cucerise comportamentul lui dezinvolt, nebunesc, care nu-l mai gasise la nimeni ( sotul ei era la extrema cealalta! ). Adora faptul ca era invidiat si urit de toata lumea ( fara ca lui sa-i pese!), ii placea felul lui original de a fi. O data cind fusese bolnava nici nu se uitase la ea, se distrase cu alta femeie, dar ea il iertase (trecind si peste umilintele la care o supuse in fata prietenilor sai ). Nici nu concepuse, dupa ce casatorise, sa se mai vada cu dinsul, dar el aparuse intr-o zi ( cind sotul era plecat la serviciu), spasit, se milogise, iar ea nu putuse rezista farmeculului lui, il primise in casa, se lasase purtata pe brate in pat ( cum o obisnuise el in zilele lor frumoase), il lasase s-o dezbrace si s-o posede vijelios, apoi sa-si puna sapca in cap si sa plece, asa cum venise.Daca n-ar fi plecat de bunavoie, nu i-ar fi cerut sa plece, ar fi ramas cu dinsul, fiindca nu ar mai fi acceptat niciodata sa-i dea drumul.