Colosul din Rodos

Numele insulei din sud-estul Marii Egee isi gaseste explicatia prin relatie cu originea cultului solar, Rhoda fiind iubita zeului Helios (Soarele), de dragul careia, acesta stavilise potopul care ameninta sa acopere insula cu ape. Orasul capitala Rodos a fost fondat in urma unei hotarari a locuitorilor din cele trei asezari existente: Lyndos, Ialissos si Cameiros (408 inaintea erei noastre). In scurta vreme, orasul construit dupa planurile arhitectului Hipodamos din Milet, care inaltase si Pireul, va straluci drept centru comercial prosper, dar si strategic si cultural. In anul 307 Rodosul are de infruntat agresiunea lui Demetrios Poliorketul "cuceritorul de cetati", fiul lui Antigonos I Monophthaimos, unul dintre diadohii care urmeaza lui Alexandru cel Mare, ca actiune de pedepsire pentru ajutorul dat de insulari egiptenilor.

In acest razboi, rodienii au luptat cu eroism si sacrificii homerice. Prin eforturi supraomenesti, ei au reusit sa reziste asediului: au distrus tehnica de asalt a lui Demetrios, au daramat templele ca sa foloseasca piatra la consolidarea zidurilor, au facut corzi pentru arcuri din parul femei1or si chiar au inrolat sclavi, promitandu-le libertatea, in cazul victoriei. Mai mult de un an, Rodosul a stavilit atat dupa atac, dupa care a venit interventia salvatoare a lui Ptolemeu I (Soter) al Egiptului. In cinstea acestei fapte demne de admiratie si de cele mai mari laude, rodienii au dorit sa ridice un monument protectorului cetatii zeului Helios care sa intreaca orice precedent in maretie. Pentru acest obiectiv a fost angajat sculptorul Chares din Lyndos, elev al celebrului Lisip, singurul caruia Alexandru cel Mare ii ingaduia sa-i redea in operele sale sculpturale.

Timp de doisprezece ani (292-280 inaintea erei noastre) Chares a lucrat Ia transformarea metalului de la masinile de razboi ale lui Demetrios in statuia uriasa, care avea sa fie considerata unanim una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Colosul care il reprezenta pe zeul Helios strajuia intrarea intr-unul din cele patru porturi ale orasului si domina imprejurimile cu cei peste 31 de metri inaltime: "Putini oameni ii pot imbratisa degetul cel mic; degetele sunt mai groase decat partea cea mai mare a unei statui. Golul membrelor sale rupte se aseamana cu niste caverne."

In anul 227 inaintea erei noastre un devastator cutremur de pamant distruge orasul si provoaca prabusirea uriasului de bronz. Dupa 56 de ani in care fascinase oamenii (dupa unii, ii si calauzise ca far - Colosul ar fi tinut intr-o mana o torta, iar, in alta varianta, in ochii lui s-ar fi intretinut un foc continuu), statuia s-a rasturnat covarsita de propria-i greutate (aproximativ 300 de tone), incercata de puternicul seism. In ciuda ajutoarelor de refacere primite, Colosul n-a mai fost inaltat pe soclul sau niciodata.

In secolul al X-lea (sau al VII-lea) un calif 1-a vandut unui negustor care 1-a transportat cu 900 de camile spre un destin anonim. "Colosul din Rodos" ramane in memoria omenirii ca o lucrare gigantica in masura sa probeze capacitatea geniului uman.