Facebook este reteaua de socializare care acapareaza o groaza de timp care-ar putea fi util in vietile sute de milioane de oameni. Zilnic. Problema este ca Facebook-ul si-a pierdut complet scopul initial, acela de a intalni oameni care au interese comune cu tine, si a ajuns doar o platforma in care fiecare trebuie sa se laude cu cine stie ce porcarii. Pe langa asta, in societatea virtuala de azi parca e obligatoriu sa ne prefacem ca vietile noastre sunt perfecte etalandu-ne tot soiul de poze modificate intr-un program prost de editare.
Desi toate aceste lucruri sunt destul de enervante, nimic nu bate citatele acelea scrise de oamenii gen Tony Poptamas care se cret deasupra lui Voltaire sau Socrate. Si cea mai rea parte e ca este pur si simplu imposibil sa evitam acele prostii! Inidferent cat de putini prieteni ama avea in lista de facebook si cat de ‘de calitate’ sunt profilurile acestora, cumva tot se va strecura cate un citat de genul ‘poti sa te ascunzi, dar nu te poti ascunde’.
Ma simt destul de revoltata in privinta asta, mai ales ca oamenii incep sa si promoveze acest tip de incultura care e mult sub limitele normale sau acceptabile. Bineinteles, aceasta promovare spune foarte multe si despre oamenii din spatele acesteia, dar ei, la randul lor, influenteaza copiii din noile generatii sa creada ca asta inseamna sa fii cool sau smecher.
Nu este o problema care sa-mi macine existenta de-a binelea, dar trebuie sa recunoastem ca orice om care are un anumit grad de cultura nu poate decat sa se enerveze sau sa rada in batjocura in fata unui Tony Poptamas care face o droaie de bani pe seama incultilor de pe Facebook.