De cand e moda asta cu facebook-ul, nu cred ca mai exista om care sa detina un cont si sa nu se joace. Este plin site-ul de joculete care mai de care mai interactive si amuzante. Gasesti aici distractie pentru toata familia. Chiar si cainele, daca e destept, gaseste un joc in care sa fugareasca pisici.
La inceput era chiar bine. Aveai energie doar cat pentru cateva jocuri. Ifi faceai pofta dimineata la cafea, sau in pauza de lucru si apoi iti vedeai de treaba ta. Daca cumva nu aveai ce sa faci cu banii, mai aveai posibilitatea sa cumperi credite, dar nu stiu cati au recurs la acest lucru. Acum s-au desteptat si inventatorii astia. Iti ofera posibilitatea de a urmari pentru cateva secunde o reclama si mai apoi capeti un punct de enrgie. Asadar, in doar 30 de secunde, poti sa te joci in continuare. Inteleg ca reclamele astea aduci niste bani buni creatorilor de jocuri, dar, totodata, creeaza si dependeta. Parca nu-ti vine sa le mai lasi din mana. Cred ca asta e si scopul pana la urma. Sa te faca sa te joci cat mai mult si sa inviti cat mai multi prieteni sa se joace cu tine. Mai rau este insa pentru copii. Nu stiu cati mai vedem in ziua de astazi, cu cheia in gat pe afara, sa se catere in copaci sau sa se plimbe cu rolele ori bicileta. Majoritatea sunt fascinati acum de jocurile astea virtuala care le mananca timp si le strica si ochii. Nu multi au inceput sa acuze probleme de vedere de la prea mult stat la calculator. Si nu putem sa-i acuzam pe neaparat parinti pentru aparitia calculatorului si a internetului. Saracii nu prea au incotro, cand sunt plini de munca si treburi casnice.
In orice caz, ideea de dependenta infloreste tot mai mult. Cred ca ar ramane sa ne punem noi limite in ceea ce priveste joaca virtuala si sa ne oprim inainte sa devina “prea mult”.
La inceput era chiar bine. Aveai energie doar cat pentru cateva jocuri. Ifi faceai pofta dimineata la cafea, sau in pauza de lucru si apoi iti vedeai de treaba ta. Daca cumva nu aveai ce sa faci cu banii, mai aveai posibilitatea sa cumperi credite, dar nu stiu cati au recurs la acest lucru. Acum s-au desteptat si inventatorii astia. Iti ofera posibilitatea de a urmari pentru cateva secunde o reclama si mai apoi capeti un punct de enrgie. Asadar, in doar 30 de secunde, poti sa te joci in continuare. Inteleg ca reclamele astea aduci niste bani buni creatorilor de jocuri, dar, totodata, creeaza si dependeta. Parca nu-ti vine sa le mai lasi din mana. Cred ca asta e si scopul pana la urma. Sa te faca sa te joci cat mai mult si sa inviti cat mai multi prieteni sa se joace cu tine. Mai rau este insa pentru copii. Nu stiu cati mai vedem in ziua de astazi, cu cheia in gat pe afara, sa se catere in copaci sau sa se plimbe cu rolele ori bicileta. Majoritatea sunt fascinati acum de jocurile astea virtuala care le mananca timp si le strica si ochii. Nu multi au inceput sa acuze probleme de vedere de la prea mult stat la calculator. Si nu putem sa-i acuzam pe neaparat parinti pentru aparitia calculatorului si a internetului. Saracii nu prea au incotro, cand sunt plini de munca si treburi casnice.
In orice caz, ideea de dependenta infloreste tot mai mult. Cred ca ar ramane sa ne punem noi limite in ceea ce priveste joaca virtuala si sa ne oprim inainte sa devina “prea mult”.