Am intalnit in decursul ultimilor ani o multime de oameni tristi. Sunt oameni care au devenit robotei, carora munca nu le mai aduce nicio satisfactie. Au acelasi orar de ani buni si nu prea pare sa ii multumeasca. Se trezesc dimineata, isi beau cafeaua si pleaca spre munca. Acolo, intr-un stres continuu isi indeplinesc sarcinile si pornesc inapoi spre casa. Ajung obositi, cu un chef de nimic si nu vad altceva decat patul in fata ochilor.
Acestia sunt oamenii care au ajuns sa faca in viata, nu ceea ce si-au dorit ci, ba din contra, ceea nu au sperat vreodata sa faca. Nimic din ceea ce fac nu le place, dar nu au incotro. Ca sa supravietuiasca, trebuie sa se adapteze oricarei provocari. Nu este de mirare ca tot mai multi intampina dificultati in viata de zi cu zi. Stresul le afecteaza tot mai mult sanatatea si viata de cuplu/familie. Tot ceea ce acumuleaza la munca se varsa in capul celor dragi fara niciun motiv. Dar de unde pleaca toate acestea? Cred ca de vina este situatia tot mai grava cu care am ajuns sa ne confruntam. Din cauza crizei, am ajuns sa acceptam orice job de nimic, doar pentru a ne permite sa mancam. Putini sunt cei care reusesc sa imbine utilul cu placutul si sa faca cu adevarat ceea ce le place pentru a avea un venit. Si, chiar si acestia, nu sunt pe deplin satisfacuti. Nu stiu ce ramane de facut in aceasta situatie dar, stiu ca nu trebuie sa ne dam batuti. Trebuie cumva sa razbatem in toata jungla asta sociala si sa mergem mai departe.
Acestia sunt oamenii care au ajuns sa faca in viata, nu ceea ce si-au dorit ci, ba din contra, ceea nu au sperat vreodata sa faca. Nimic din ceea ce fac nu le place, dar nu au incotro. Ca sa supravietuiasca, trebuie sa se adapteze oricarei provocari. Nu este de mirare ca tot mai multi intampina dificultati in viata de zi cu zi. Stresul le afecteaza tot mai mult sanatatea si viata de cuplu/familie. Tot ceea ce acumuleaza la munca se varsa in capul celor dragi fara niciun motiv. Dar de unde pleaca toate acestea? Cred ca de vina este situatia tot mai grava cu care am ajuns sa ne confruntam. Din cauza crizei, am ajuns sa acceptam orice job de nimic, doar pentru a ne permite sa mancam. Putini sunt cei care reusesc sa imbine utilul cu placutul si sa faca cu adevarat ceea ce le place pentru a avea un venit. Si, chiar si acestia, nu sunt pe deplin satisfacuti. Nu stiu ce ramane de facut in aceasta situatie dar, stiu ca nu trebuie sa ne dam batuti. Trebuie cumva sa razbatem in toata jungla asta sociala si sa mergem mai departe.