Telenovele pentru femei

Nu ca ar exista telenovele pentru barbati sau ceva, am spus acest lucru in modul asta mai mult din inertie, pentru ca toata lumea asociaza telenovelele cu femei si mai precis cu un anumit tip de femei. Femei precum bunica mea, de exemplu. Bunica mea este o femeie care stie destul de multe lucruri, este o fire educata desi a fost crescuta la tara si nu are studiile incheiate. Printre toate aceste lucruri, insa, ea este pasionata de astfel de seriale cu care se implica suta la suta de fiecare data cand apare un episod nou. Ma rog, mai nou a trecut la emisiuni de genul “Nora pentru mama”, dar chiar si asa, se poate observa modelul pe care-l urmareste. Si crede-ma cand iti spun ca bunica mea este cel mai departe de romantism dintre toate femeile pe care le-am cunoscut vreodata. Nu are absolut nici o treaba cu acest aspect al vietii! Banuiesc ca pur si simplu anumite femei au o oarecare sensibilitate pentru lucrurile care, intr-un fel sau altul, le fac sa treaca prin tot felul de starti pe care probabil nu le obtin din viata lor reala. Cred ca asta e si cazul bunicii mele. Ea nu mai are cum sa simta suspansul acela cand nu stii daca baiatul ala chipes chiar te place sau nu. Si atunci ele regasesc aceste trairi afective in surse care se deruleaza permanent pe micile ecrane. Si iata, acesta este al doilea avantaj: sursele trairilor lor afective sunt inepuizabile, vor exista in permanenta acolo si tocmai de-aia le aleg pe ele. Astfel, cred ca acestea sunt principalele motive pentru care femeile de varstele a doua si a treia sunt fascinate de povestile acelea tragice care dureaza timp de cateva sute de episoade.