Daca m-ar intreba cineva ce inseamna viata, n-as putea sa-i raspund pe loc, elaborat, ca Nietzsche, as ridica, cel mult, din umeri si mi-as vedea de drum, adica de ceea ce fac de cind ma stiu: umblu pe drumuri. Asta-i, in opinia mea, viata. O nesfirsita umblatura pe drumuri. Lumea e in asa fel orinduita incit te obliga sa umbli dintr-un loc in altul. Mereu. De acasa spre serviciu, de la serviciu, acasa sau aiurea, la vreo femeie, unde te poarta nevoia, norocul, intodeauna (chiar si atunci cind crezi ca le-ai facut pe toate!) mai ramine cite un drum de facut, nu poti sta prea multa vreme intru-un singur loc, fiecare lucru are locul sau, drumul sau, iar tu depinzi de lucruri, te nasti cu defectul acesta, chiar si moartea are un drum, ultimul drum.
