Cele mai bine pastrate secrete din spatele iluziilor lui Harry Houdini

Metamorfoza. La inceputul carierei sale prolifice, Houdini era un as al „metamorfozei”, pe care o performa impreuna cu sotia sa, Bessie, de prin 1894. Nu Houdini a inventat trucul, desigur, insa versiuni mai „tinere” infatisau doi barbati care-si schimbau locul. Houdini a schimbat locul cu sotia sa. Din 1895, pentru ca iluzia sa era exceptionala, Welsh Brothers, o trupa de circ, i-a luat cu ei in turnee. Iluzia era cam complicata. Pe scurt: Houdini era incatusat cu mainile la spate, era bagat in sac si sacul era inchis la gura cu ata groasa. Sacul era apoi aruncat intr-o cutie, cutia era inchisa. Cutia inchisa era pusa intr-un dulap cu o cortina. Bessie, sotia sa, intra in dulap si tragea cortina. Batea de trei ori, iar dupa a treia bataie, Houdini, sotul, era in locul sau, afara, iar femeia disparuse. Unde? In cutia inchisa, incatusata, in sac… Care era de fapt secretul succesului acestui truc inedit? Secretul e simplu: practica, exercitiul. Houdini era expert in noduri, legaturi, fel de fel de lucruri care se fac si se desfac usor. Cand i s-a pus sacul pe cap, el era deja dezlegat, isi desfacuse catusele sau, in alte versiuni, nodul funiei cu care fusese legat. Cand sotia sa a tras cortina, l-a scos pe Houdini din cutie, s-a bagat ea la loc, a legat-o acesta si a bagat-o in sacul legat si el. Contrar a ceea ce au crezut toti, Houdini era cel care batea. Dupa prima bataie, si-a ajutat sotia sa intre in cutie. Pe cand Houdini aparea dupa cortina, sotia sa se lega fedeles si se pregatea sa fie gasita in cutia inchisa. Ca sa nu greseasca, sotii au exersat impreuna numarul de zeci de ori, astfel ca schimbul din spatele cortinei se facea in doar trei secunde!