Unii oameni sunt pur si simplu nascuti ca sa zboare, chiar daca nu le cresc aripi, si asa cutreiera cerurile si pamanturile lumii in lung si-n lat, fara temeri, singura lor frica fiind doar… ca la un moment dat vor trebui sa-si aleaga un capat de lume, un coltisor de viata, de tara, de continent, de mare, in care sa-si puna picioarele pana vor prinde radacini, in ultimele clipe absurde ale trairii fizice si in care sa atinga cu sufletul trairea procustiana
Frica va fi cu atat mai mare cu cat acel moment vine inainte de vreme
Frica va fi cu atat mai apriga cu cat nu vor sti incotro sa apuce
Frica va fi cu atat mai usturatoare caci nu vor gasi nici o punte, nici un cablu care sa-i traga la mal, nici o conexiune care sa-i ajute-ntre ceilalti oameni
Exista unii oameni, care chiar daca nu ni se par decat jumatati de oameni, au atatea trairi si atatea zvacniri, arderi puternice in suflet incat li se face inima pipernicita cat un purice cand incearca sa urle dorintele, cand incearca sa cuprinda universul in strigarea lor... si ofera totul dintr-o privire.
Exista unii oameni atat de absenti, atat de ancestrali, care de fapt nu ne apartin, incat cea mai mare jale a lor este aceea de a nu-si fi gasit locul intre oameni, aceea de a nu sti incotro... cu cine... pentru cine... de ce sau cum ?!
Exista unii oameni si daca exista intr-adevar, de ce nu-i simtim cand au nevoie de noi?! de ce nu le intindem mana si de ce nu le sarutam obrazul asprit de iuteala cu care vremea a trecut pe langa ei?
Exista unii oameni care atat de pierduti sunt de peste tot si atat de bine se simt peste tot, dar niciodata la fel, niciodata perfect, niciodata ei cu ei, in ei, niciodata prezenti, niciodata absenti, si daca exista, de ce nu-i simtim langa noi? de ce nu-i putem ajuta sa prinda aripi mai departe?
Spatiul in care traiesc, e un spatiu in care multi nici nu plutesc, acei oameni sunt oameni ca mine, ca tine, oameni mici care vor sa gaseasca umbra in care sa stea ascunsi, oameni cu suflete mari care vor sa iubeasca tot pana la ultima suflare, oameni care vor sa stranga universul in brate si sa-i ofere tot fara sa ceara nimic in schimb, oameni care asteapta schimbari si tanjesc dupa iubire umana, oameni care vor. oare TU exista pentru mine? oare EU exista pentru tine? si daca da...cat mai trebuie sa-mi tarasc calcaiele de asfaltul asta rigid ca sa pot sa te simt aproape si sa stiu ca nu am strabatut in zadar cerul in lung, in lat, pamantul in mizerie, in zambete si inuman?
Apartenenta se defineste prin iubire sau iubirea prin apartanenta? sunt straina de mine, de suflete, de visare, nu mai stiu nimic, nu simt, nu vreau, dar nu renunt la cautari, poate gasesc si alte zari.
Frica va fi cu atat mai mare cu cat acel moment vine inainte de vreme
Frica va fi cu atat mai apriga cu cat nu vor sti incotro sa apuce
Frica va fi cu atat mai usturatoare caci nu vor gasi nici o punte, nici un cablu care sa-i traga la mal, nici o conexiune care sa-i ajute-ntre ceilalti oameni
Exista unii oameni, care chiar daca nu ni se par decat jumatati de oameni, au atatea trairi si atatea zvacniri, arderi puternice in suflet incat li se face inima pipernicita cat un purice cand incearca sa urle dorintele, cand incearca sa cuprinda universul in strigarea lor... si ofera totul dintr-o privire.
Exista unii oameni atat de absenti, atat de ancestrali, care de fapt nu ne apartin, incat cea mai mare jale a lor este aceea de a nu-si fi gasit locul intre oameni, aceea de a nu sti incotro... cu cine... pentru cine... de ce sau cum ?!
Exista unii oameni si daca exista intr-adevar, de ce nu-i simtim cand au nevoie de noi?! de ce nu le intindem mana si de ce nu le sarutam obrazul asprit de iuteala cu care vremea a trecut pe langa ei?
Exista unii oameni care atat de pierduti sunt de peste tot si atat de bine se simt peste tot, dar niciodata la fel, niciodata perfect, niciodata ei cu ei, in ei, niciodata prezenti, niciodata absenti, si daca exista, de ce nu-i simtim langa noi? de ce nu-i putem ajuta sa prinda aripi mai departe?
Spatiul in care traiesc, e un spatiu in care multi nici nu plutesc, acei oameni sunt oameni ca mine, ca tine, oameni mici care vor sa gaseasca umbra in care sa stea ascunsi, oameni cu suflete mari care vor sa iubeasca tot pana la ultima suflare, oameni care vor sa stranga universul in brate si sa-i ofere tot fara sa ceara nimic in schimb, oameni care asteapta schimbari si tanjesc dupa iubire umana, oameni care vor. oare TU exista pentru mine? oare EU exista pentru tine? si daca da...cat mai trebuie sa-mi tarasc calcaiele de asfaltul asta rigid ca sa pot sa te simt aproape si sa stiu ca nu am strabatut in zadar cerul in lung, in lat, pamantul in mizerie, in zambete si inuman?
Apartenenta se defineste prin iubire sau iubirea prin apartanenta? sunt straina de mine, de suflete, de visare, nu mai stiu nimic, nu simt, nu vreau, dar nu renunt la cautari, poate gasesc si alte zari.